Ne place și căutăm gustul dulce, știm cu toții asta. O facem de mici, laptele matern fiind o combinație perfectă a celor trei macronutrienți - proteine, lipide și glucide (carbohidrați) - iar gustul laptelui este predominant dulce.

Mai apoi învățăm să recompensăm faptele bune sau să manifestăm răsfățul în fața copiilor oferindu-le mereu câte ceva dulce. Și pe vremea când eram eu copil, prăjitura sau dulcele de răsfăț erau duminica și la sărbători, însă e mare diferență între aceste vremuri.

Pe atunci nu aveam sortimente și varietăți de dulciuri, pe când astăzi avem dulciuri și zahăr livrat în mai toate produsele. Iar această ofertă aduce dezechilibrul în alegerile și menținerea sănătății omului de azi.

Nu ne face rău zahărul în sine, consumat cu responsabilitate, din când în când. Ne face rău însă să cădem în patima consumului, să devenim dependenți de gustul dulce și să devină acesta un obicei de zi cu zi. Iar asta se întâmplă, din păcate, vedem la copii și la oamenii cu afecțiuni psihice.

Zahărul nu produce doar disfuncții metabolice - sindrom metabolic, creșterea glicemiei și de aici declanșarea afecțiunilor cardiovasculare, diabetului sau neoplasmului. Zahărul, din nefericire, este cel care afectează direct sistemul nervos, claritatea și stabilitatea emoțională.

Cum se comportă un copil mic care a scăpat la dulciuri și a mâncat peste măsură produse cu zahăr? Mămicile știu foarte bine răspunsul: „este agitat, nervos, nu te poți înțelege cu el!” Credeți că este diferit la noi, adulții? Afectarea sistemului nervos este evidentă, creșterea nivelului de glicemie și a secreției de insulină se face cu costuri mari pentru sănătate fizică și psihică, din păcate!

De fiecare dată când stau de vorbă cu cineva care se confruntă cu depresie, anxietate sau atacuri de panică, de fiecare dată constat că aceste persoane au o relație disfuncțională cu mâncarea, o nevoie de dulce exagerată, precum și consumul de astfel de produse.

Știți cum arată modificările neurofiziologice la un consumator declarat dependent de dulciuri? Exact ca a unui dependent de substanțe: sistemul dopaminergic este afectat și fiziologia creierului se schimbă, la fel ca a unui dependent de heroină. Scanarea creierelor, în numeroase studii apărute cu mai bine de zece ani în urmă, ne aduce în fața acestei realități: zahărul este un produs ce dă dependență, afectează sistemul dopaminergic și schimbă comportamental persoanele ce cad în această capcană a dependenței!

De unde pornim când avem o astfel de provocare în viața noastră?

1. În primul rând, e bine mereu să ne amintim că putem cere ajutorul și mereu să avem această convingere: cu ajutorul oamenilor din jur poți reuși mult mai rapid să ieși dintr-un cerc vicios. Poți apela la un specialist, la familie sau cercul de prieteni.

2. Scoți din casă și de pe lista de cumpărături produse cu zahăr adăugat. Cu ocazia aceasta înveți să citești etichetele, iată ce avantaje beneficiezi odată cu această provocare!

3. Citești etichetele produselor pe care le cumperi!

Termenul „zaharuri" se referă la carbohidrații simpli, monozaharide: fructoză, glucoză, galactoză, riboză etc. Tot aici intră și dizaharidele: sucroză (formată din glucoză + fructoză), lactoză (formată din glucoză + galactoză), maltoză (formată din 2 molecule de glucoză). Mai apoi, există și alte molecule compuse, cu un număr mai mare de „zaharuri - monozaharide” legate între ele.

Ar fi bine să facem distincție între „zahăr” (sucroză) și „zaharuri” (care sunt prezente în mod natural în diverse surse alimentare), atunci când citim eticheta produselor.

Cât zahăr avem în diverse alimente?

100% în zahărul alb. Dar și fructele au până la 20% zahăr (format din fructoză și glucoză). Dacă vorbim despre monozaharide (fructoză sau glucoză din fructe sau mierea de albine), ele se asimilează la fel de ușor ca și zahărul alb. Ceilalți nutrienți, macro și micronutrienți sunt esențiali și ei: fibre, proteine, grăsimi, apă.

Nu poate fi contestată informația pe care o are mierea în comparație cu zahărul procesat, însă aceasta este o altă discuție. La început e bine să eliminăm complet tot ce este dulce, ca să putem să reeducăm pofta și nevoia de dulce.

Atunci când citești eticheta, ține cont că produsul ar fi bine să nu conțină zahăr sau zaharuri adăugate. Dacă apar zaharuri în secțiunea „Valorile nutriționale ale produsului”, atunci acestea sunt în aliment, este în regulă. Dacă apar însă la ingrediente, atunci este o problemă, este de evitat acel produs, lasă-l pe raft!

4. Evită temporar persoanele și contextele în care se face abuz de dulciuri, este foarte important acest lucru! Ai nevoie de timp, ai nevoie să înveți să te gestionezi și să integrezi experiențele de peste zi, fără să apelezi la dulciuri. Pentru a reuși să faci asta, o perioadă de timp nu ai nevoie să stai departe de ispita dulciurilor.

5. Și la final - dar poate că este cel mai important pas în renunțarea la consumul de dulciuri - este convingerea ta că ai nevoie să faci asta și să știi de ce faci asta. Mai mult, ceva ce ține tot de tine 100%: convingerea că poți să faci orice schimbare în viața ta, atunci când îți dorești cu adevărat.

Ce mai este important să știi despre zahăr? Las un fragment din cartea scrisă de mine, „#30DaysNoSugar. PUTEREA de A REUȘI #împreună”:

„Pe lângă favorizarea obezității, diabetului și afecțiunilor cardiovasculare, pe lângă distrugerile provocate la nivel dentar sau la nivelul echilibrului nostru hormonal sau emoțional, consumul de zahăr crește totodată riscul de a dezvolta cancer.'' Aceasta este concluzia la care a ajuns Lewis Cantley, profesor la Universitatea Harvard și totodată directorul Beth Israel Deaconess Cancer Center.

''O treime din cancerele cele mai întâlnite, inclusiv cancerul la sân și la colon, prezintă pe suprafața lor receptori de insulină. Insulina se atașează de acești receptori și trimite un semnal către tumoare ca aceasta să consume glucoza», explică Cantley.''

Atunci când mâncăm sau bem zahăr, acesta provoacă o creștere bruscă a nivelului insulinei în corp, ceea ce poate servi astfel drept catalizator pentru cancer. «Dacă se întâmplă să avem în corp o tumoare cu receptori de insulină, aceasta va fi stimulată să consume glucoza din sânge, astfel că tumoarea va crește», explică Cantley.

Profesorul Cantley conduce un efort științific de concepere a unui medicament care să limiteze accesul celulelor canceroase la glucoza din sânge.  Până atunci însă, Cantley are un singur sfat:

«Nu mâncați zahăr. Dacă trebuie, încercați să-l mențineți la un nivel minim. Eu așa îmi trăiesc viața, mă feresc de zahăr!»”

Vă doresc multă sănătate și să faceți mereu alegeri conștiente în viața voastră!

Articol scris de conf.univ.dr. Lavinia Melania Bratu, Biolog, Psiholog clinician, Consilier nutriție